Reprezentant al generației`60 și al expresionismului abstract, Corneliu Vasilescu s-a născut în anul 1934, în orașul Bârlad, într-o familie de intelectuali. Tatăl era avocatul Nicolae Vasilescu iar mama, Alexandrina, profesoară de desen și lucru manul. A petrecut o copilărie fericită în Bârlad, rămânând toată viața cu nostalgia vremurilor bune din perioada interbelică, într-un oraș tihnit, cu oameni cumsecade care conviețuiau fără probeme entice, asemeni personajelor lui Victor Ion Popa.

Afost un talent nativ care a deschis ochii în atelierul unchiului său, sculptor și profesor la Școala de arte și meserii din Bârlad. Acest unchi, frate cu bunica maternă, se numea Dumitru Taraze, a dus o viață de aventurier până la începerea primului război mondial și era personajul fabulous pe care Corneliu îl va iubi din tot sufletul, cel căruia îi spunea cu duioșie ,,Moș Mitică”.

A început să lucreze ca autodidact și să-și câștige existența făcând afișe pentru cinematograful local și panouri de propagandă. Sfârșitul războiului și venirea comuniștilor la putere, a adus vremuri grele pentru familia Vasilescu. Tatăl, care era în conducerea partidului țărănist, a fost arestat, familia a fost dată afară din casă, i-a fost confiscată avrea și a fost mutată forțat în alte case din care va fi periodic scoasă și mutată din nou. În timp ce tatăl, arestat de trei ori, a fost purtat prin pușcăriile comuniste, familia a trăit extrem de modest, la limita sărăciei.

A debutat la Iași în 1960 iar în 1966 a deschis prima expoziție personală, tot la Iași. Talentul i-a fost recunoscut prin primirea în Uniunea Artiștilor Plastici în 1968 deși nu avea încă studii superioare. Din cauza situației politice și a faptului că tatăl era deținut politic, nu a încercat să dea examen la vreo facultate de artă. Profitând de dezghețul politic care a început din 1968 a dat examen , la 34 de ani, la facultatea de arte din București unde a fost admis și a urmat cursurile alături de colegi mult mai tineri, care i-au dat porecla ,,Bădia”. În Moldova, bădie este apelativul folosit pentru frații mai mari. Porecla eceasta îl va însoți până la sfârșitul vieții deși nu permitea orcui să o folosească. Facultatea l-a bulversat, lucrările sale par că și-au pierdut prospețimea avută în înainte de începera studiilor. Desenator impecabil, exprimarea în culoare pare destul de timidă, ceea ce îl face pe Corneliu Baba să-I spună la vedera lucrării sale de diplomă: ,,N-ai curaj!”

Urmărit de exclamația maestrului Baba a început să exploreze cromatica în compoziții figurative, pentru ca, începând cu anii `80 a renunțat definitiv la reprezentările figurative. Eliberat de formă începe să deschidă un drum, al expresionismului abstract, evoluând spre un gestualism specific ce îl va defini ca artist dar și creator de școală artistică.

,,Valorific aportul picturii abstracte prin eliberarea semnului de narataivitate și mimetism, renunțând deliberat la abilitățile figurative care pot contribui la o personalizare a stilului, dar raportându-l, ca pe un fapt secund, la realitatea exterioară.”

„ Consider semnul abstract cel mai autoritar, cel mai definitoriu al stilului ce mă reprezint”

Mare parte din pictura lui Corneliu Vasilescu are o tangenta cumva cu fenomenologia cosmologica. Este un crâmpei de cosmos si de cosmogenie în ceea ce face el, pentru că distingem nuclee de culoare extrem de puternice, a spus criticul de arta Corneliu Antim în deschiderea expozitiei Nirvana II.

”Disocierea radicală de obiect și reper figurativ l-au împins pe artist la un fel de dicteu foarte energic al expresiei gestuale, bazat exclusiv pe virtuțile limbajului coloristic. Iată cum se provoacă o puternică impresie optică, ce incită pe privitor la un substanțial și remanent spectacol contemplativ și meditativ. Astfel se explică cum ”compozițiile” sale au devenit treptat pure construcții de forme și culori. Tocmai de aceea, l-aș defini pe Corneliu Vasilescu, înainte de toate, ”un regizor al culorii și spațiului”. Este mijlocul prin care artistul tinde să pună în operă idealul picturii totale” (Corneliu Antim – critic de artă)

A fost un artist neafiliat vreunui grup, experimetând asiduu în studioul de creație pe care l-a iubit, pictura fiind singurul mod de a trăi pe care l-a înțeles. Biografia sa este consfințită de apariția în toate dicționarele de artă modernă, de prezența în muzee importante și în mari colecții de artă din România și străinătate.

Își doarme somnul de veci la Bârlad, conform dorinței sale. Muzeul „Vasile Pârvan” din oraș, deține cea mai mare colecție cu lucrările sale.